x
Strofă 1
Albul e-un nume-al luminii Albu-i e hrană preasfântă; Albul e moartea culorii, Albu-i iubirea ce cântă!
Refren
Ajută-mă mereu, Slăvite Dumnezeu, să-mi pot păstra curat veşmântul ce mi-ai dat din alb ceresc țesut, așa cum Tu l-ai vrut!
Strofă 2
Albul mă-nvaţă vorbirea razei ţâşnite din Soare. Albu-mi păstrează trăirea sfântă în Alba Lucrare!
Strofă 3
Totul acum se gătește, Mâinele Alb să-l primească. Mirele Alb mă trezește, Albul etern să mi-l crească!
1. Albul e-un nume-al luminii
Albu-i e hrană preasfântă;
Albul e moartea culorii,
Albu-i iubirea ce cântă!
R: Ajută-mă mereu,
Slăvite Dumnezeu,
să-mi pot păstra curat
veşmântul ce mi-ai dat
din alb ceresc țesut,
așa cum Tu l-ai vrut!
2. Albul mă-nvaţă vorbirea
razei ţâşnite din Soare.
Albu-mi păstrează trăirea
sfântă în Alba Lucrare!
3. Totul acum se gătește,
Mâinele Alb să-l primească.
Mirele Alb mă trezește,
Albul etern să mi-l crească!
I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 259