1. De-ți stăpâneşte gândul cerul,
Cunoşti în toate adevărul.
Despre pământ și despre lume,
Și dai adevăratul nume.
/: Nu poți numi atunci în duhul tău
Pe răul bun și bunul rău. :/

2. Căci cerul când te stăpâneşte,
Te face să gândeşti cereşte
Îți naşte fapte și cuvinte
Cu stările de-acolo: sfinte!
/: Şi noaptea n-o numeşti atunci ca zi.
Nu poți - orice ai pătimi! :/

3. Isus Hristos e Cer și Soare,
El ți-a adus divina stare.
Să-I fii nestinsă mărturie
Și azi, și mâine, şi-n vecie!
/: Doar El îți este-adevăratul Eu,
Căci eşti născut din Dumnezeu! :/

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 58