1. În ceas de grea-ncercare,
la Tine vin, Isuse!
Tu vezi în ce vâltoare
puterile-mi sunt duse!
Tu ca şi mine-n toate
trecut-ai prin ispite;
vrăjmaşul știi ce poate
să facă-n stări cumplite.

2. Știi planurile sale
urzite să mă piardă,
știi cum lucrării Tale
îi pune foc - să ardă.
Știi cum trezeşte-n mine
un duh de oboseală,
și frământări străine,
de îndoieli îmi școală.

3. Știi cum în trup şi-n suflet
îmi seamănă durere,
știi cum în orice umblet
sunt împroșcat cu fiere.
De-aceea-n umilinţă
făptura-mi Ţi Se-nchină,
și-Ți cer cu stăruință
o stare de lumină.

4. Să n-aibă bucurie
vrăjmaşul nici o clipă!
Isuse, fă să-mi vie
a ispășirii-aripă!
Să n-aibă bucurie
vrăjmaşul nici o clipă!
Isuse, fă să-mi vie
a ispășirii-aripă!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 291