1. Din norul harului cu-a lui splendoare,
Isuse, cerne-Ți alba Ta ninsoare,
/: să mă albești, să-Ți fiu oricând pe plac,
să pot curat lucrările să-Ți fac! :/

2. Din stări de alb în plină strălucire,
Isus, să-nalț a Ta mărturisire,
/: să n-aibă-n ea nimic, nimic străin
de albul Tău, de felul Tău divin! :/

3. Din dragostea-Ți mai albă ca zăpada,
Isuse, dă-mi, să pot să fac dovada
/: că tot ce spun, prin vorbă și prin cânt,
e adevărul Tău, e-al Tău Cuvânt! :/

4. Și cât mi-i dat să pribegesc prin lume,
Isus, prin mine, toți să vadă cum e
/: orânduirea ta de cer frumos
și slava să Ți-o-nalț mai luminos! :/

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 21.