1. Drept stăpân să fiu oricând
pe-a-cuvintelor şuvoaie
ca în drumul lor nicicând
vreo făptură să despoaie.
Dumnezeu m-a rânduit
domn deplin pe-a mea fiinţă,
s-o păzesc desăvârşit
în lumină și credinţă.

2. Să nu-mi las nici un cuvânt
singur să hălăduiască
printre semeni pe pământ -
ci-adevărul să-l strunească.
El să-l fac-adevărat
si frumos în toate - toate,
ca s-aducă rod curat
pentru-a cerului Cetate.

3. În balanţa cea de Sus
a dreptăţii negreşite
fie-mi tot cuvântul pus,
să n-arate căi sucite.
Pentru Domnul Dumnezeu,
ard-a-mele-ntregi cuvinte,
ca să-L laude mereu
mai deplin și mai fierbinte!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 389