1. Albina, albina,
iubește lumina.
Numai când e soare,
ea din floare-n floare
/: zboară și adună,
harnic, mierea bună. :/

2. Albină, albină,
ești pildă senină!
Viața să ne fie
o lumină vie;
/: să nu dăm uitării
mierea ascultării! :/

3. Ne cheamă, ne cheamă
cu glas ca de mamă,
Dumnezeu, Preasfântul,
să-I plinim Cuvântul,
/: și cu-a Lui lumină
s-avem viața plină! :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 91.