1. O, Doamne-n harul Tău să mă înveţi,
ca să despart oricând, desăvârşit,
tot ce-i de preț, de tot ce-i fără preț,
și-așa să pot ca să-Ți slujesc smerit.

R: Sfinte Dumnezeu,
eu Te chem mereu
din frământul greu,
Sfinte Dumnezeu,
Tu eşti Tatăl meu!

2. Să nu amestec adevărul sfânt,
cu vre-o minciună, sau c-un fel firesc,
și să nu stric al Tău etern Cuvânt
c-un înţeles străin de cel ceresc!

3. Să nu dau aurul pe-o tinichea,
nici ce-am primit de Sus pe ce-i de jos!
Să nu iau rânduieli din lumea rea
în locul rânduielii lui Hristos!

4. Să nu mă lupt să apăr ce-i străin,
zidit de om și nu de Dumnezeu,
şi să nu spun cu grabă: "Da şi-amin",
la tot ce-mi trece pe sub ochi mereu!

5. O, Doamne-n Tine mă încred - şi vreau
să nu-mi pun inima pe-un alt altar,
ci numai pe altarul Tău să stau,
să ard în al iubirii Tale jar!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 259