1. Din caierul vremii să torci ne-ncetat
cu fusul Cuvântului sfânt și curat,
un fir din al inului alb adevăr
de fapte cu dulce mireasmă de cer.
/: Mai alb adevăr :/
de fapte cu dulce mireasmă de cer.

2. Aceasta ţi-e sfânta chemare acum
când treci, ca străin, pe-al pământului drum.
Răscumpără vremea c-un trai mai frumos,
născut din credinţa în Domnul Hristos!
/: C-un trai mai frumos :/
născut din credinţa în Domnul Hristos.

3. Să umpli clipita cu mana de Sus,
din zorii sfinţiți până-n sfântul apus,
şi vremea întreagă s-o pui pe altar
spre slava Izvorului veşnic de har!
/: S-o pui pe altar :/
spre slava Izvorului veşnic de har!

4. Din caierul vremii să torci liniştit
cu fusul Cuvântului, inul albit,
si haina Miresei s-o ţeşi, tu, din el,
c-aproape e nunta Slăvitului Miel!
/: S-o ţeşi, tu, din el, :/
C-aproape e nunta Slăvitului Miel!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 277