1. Cât de multe laude-aş-nălţa,
nu-s de-ajuns, nu-s de-ajuns,
ca să pot, o, Doamne, arăta
mai frumos, mai bine slava Ta
cea de nepătruns!

R: Dar Te laud - și Te laud nesfârşit,
Dumnezeu și Tatăl meu nemărginit,
și prin lauda ce-o cânt mereu,
să-Ţi măresc al slavei curcubeu!
Lăudat, fii lăudat!

2. Cât de dulce-ar fi al meu cântat,
nu-i de-ajuns, nu-i de-ajuns,
ca s-arate cât de minunat
ești Tu, Veşnicule Împărat,
cât de nepătruns!

3. Cât de-nflăcărat aş fi-n avânt,
nu-s de-ajuns, nu-s de-ajuns,
ca să spun, să cânt al Tău Cuvânt,
să Te-arăt cât ești de-nalt și sfânt,
cât de nepătruns!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 304