1. Dumnezeu mi-e Adăpostul,
când necazuri grele-mi vin,
/: numai El îmi uşurează
sufletul de orice chin. :/

2. Pacea Lui cea fără margini
mă inundă peste tot,
/: și-ale temerilor glasuri
să mă-nfrângă nu mai pot. :/

3. EI îmi întăreşte iarăși
al credinţei braţ slăbit,
/: să mă prind de harul care
mă păstrează liniștit. :/

4. Alergarea-mi stânjenită
mi-o înflăcărează iar,
/: ca să pot s-ajung la ținta
ce mi-a pus-o El, prin har. :/

5. Dumnezeu mi-e Adăpostul,
Turnul tare de nespus,
/: căci m-a mântuit prin jertfa
Fiului Său scump, Isus! :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 310