1. Numai când mi-arăţi Tu, Doamne,
adevărul și minciuna,
/: nu le-amestec niciodată,
și știu calea lor cea una. :/

R: O, Doamne, ca Tine, mă-nveţi să privesc
şi cele din ceruri și ce-i pământesc!

2. Numai în lumina-Ţi sfântă
nu mă-nşel în cunoştinţă,
/: și nu rătăcesc prin noaptea
de-ndoieli şi necredință. :/

3. Numai Tu, când dai de-o parte
vălul tainei minunate
/: al Miresei Tale scumpe,
văd frumseţile-i curate. :/

4. Numai harul Tău cel veşnic
toate mi le însenină,
/: şi le văd aşa ca Tine,
Doamne-n starea lor deplină. :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 318