1. Tu eşti drept şi bun, o, Doamne,
și lucrezi după dreptate!
Câte-mi clatină fiinţa
pe cântar le pui pe toate.
Iar cântarul Tău e harul,
care l-ai adus prin cruce,
si pe orice cale vine
tot la Tine mă conduce.

2. Mulţumesc, că din furtuna
năpustit-acum spre mine,
voi ieşi mai sfânt, mai tare
și mai contopit cu Tine!
Căci în mâna Ta sunt toate:
şi furtuni și valuri grele
ce le pui să-mi ţese pânza
binelui etern - prin ele.

3. Eu Te laud cu nădejde
și cu-ncredere deplină,
că din cea mai neagră noapte
mă ridici mai în lumină!
Și-n lumină-Ţi voi aprinde
noi şi noi cântări de slavă,
Ţie, Dumnezeul Slavei,
cu-a iubirii mele lavă!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 377