1. Peste ceasul meu amar
va fi cel mai mare har...
Ruperea de trupul meu
n-o să-mi pară nici un greu,
dulce-apropierea Ta
inima-mi va desfăta,
cerul către care vin
/: mi-l vei lumina divin. :/

R1: Tu Isus, drag Isus,
cerul către care vin,
mi-l vei lumina divin,
mi-l vei lumina divin.

2. Pe deasupra și pe sub
Sfântul Duhului Hulub,
și-mi va răcori zburând
fruntea trupului căzând,
și-mi va-nviora aprins
zborul duhului desprins,
fericindu-mi de nespus
/: drumul pân-la tine Sus. :/

R2: Tu Isus, drag Isus,
îmi vei ferici nespus,
drumul pân-la Tine Sus,
drumul pân-la Tine Sus.

3. Peste ceasul meu ușor
vei fi Tu, numai fior,
vei fi Tu, ceresc sărut,
cum nicicând nu Te-am știut.
Iar în cerul meu deschis
vei fi-aievea, nu un vis,
când la Harul cel ascuns
/: voi cunoaște c-am ajuns. :/

R3: Tu Isus, drag Isus,
și la Harul cel ascuns,
voi cunoaște c-am ajuns,
voi cunoaște c-am ajuns.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 337.
Autor text: Traian Dorz.