Toate glasurile lumii
vin spre mine împreună,
să mă facă să mă lepăd
de credința mea cea bună.
Dar eu fug Ia rugăciune,
și Hristos mi-e ajutor,
prin El pot învinge totul
și rămân biruitor.
Toate brațele ispitei
se întind să mă apuce,
în păcate a m-atrage
și-n pierzare a mă duce.
Toate grelele răspunderi
vin adesea și m-apasă,
conștiința chinuindu-mi
cu-ndoiala-ntunecoasă.
Prin Hristos, mai sus de toate,
îmi stă sufletul și-nvinge,
cazna lor neputuncioasă
flacăra nu-mi poate stinge.
În curând păși-voi pragul
dintre noapte și lumină,
și-atunci pacea vieții mele
se va-nveșnici senină.