1. Fă-mi inima întotdeauna
de Tine să se teamă,
de nimeni, nimeni, Doamne-n lume
să nu mai țină seamă.
Să umble-n adevărul veșnic
ce de Ia Tine vine,
/: chiar toți de m-ar privi netrebnic
și vor fugi de mine. :/

2. Fă-mi mintea pururi luminată
de pace și iubire,
să nu încurce niciodată
a Ta mărturisire.
Și calea harului cel veșnic
mai dreaptă s-o pot ține,
/: chiar toți de nu m-ar înțelege
și vor fugi de mine. :/

3. Fă-mi simțurile-nflăcărate
și totdeauna sfinte,
să nalț mai fără părtinire
Cuvântul Tău, Părinte.
Să-mi dai Tu sfântă-ncredințare
în tot ce-i drept și bine
/: și mi-e de-ajuns să știu în cuget
că sunt primit de Tine. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 324.