1. Când iubirea nu ți-e-aproape
inima nu-ți fericește
ca și focul de departe,
oricum stai, nu te-ncălzește.
Ci numai când te apropii
de-al ei jar și-a ei cărare,
îți înmiresmează viața
/: și ți-o face sărbătoare! :/

2. Tu ești stropul smuls din mare
de furtuna ne-mblânzită,
dar când te unești cu Domnul,
intri-n pacea Lui slăvită.
Să te-apropii totdeauna
de Hristos și de iubire!
Fericirea tu ți-o afli
/: numa-n dulcea contopire! :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 169.