1. Înseninează, Doamne,
tot cerul vieții mele,
/: topindu-mi norii negri
ai temerilor grele. :/

2. Să poți Tu, Soare dulce,
să strălucești prin mine
/: întreg și fără piedici
prin lumea de suspine. :/

3. Și curățește-mi vorba
de-a firii-nțelepciune,
/: de orice greutate
și orice-ntinăciune. :/

4. Ca Tu, Cuvântul vieții,
să poți prin mine-ntruna
/: nălța înțelepciunea
și calea Ta cea una. :/

5. Fă, Tu, cu mine, Doamne,
ce-Ți place, de-orice dată,
/: să-Ți fiu un vas de cinste
prin lumea vinovată. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 214.