1. De n-am inima smerită,
Doamne-nchide gura mea,
/: ca să nu mai poată-n lume
înălța cântarea Ta. :/

R: Doamne, Doamne,
fie voia Ta,
Doamne, Doamne,
ea e viața mea.

2. De n-am mâinile curate,
Doamne, ține-mi-le-n jos,
/: să nu poată să lucreze
în ogorul Tău frumos. :/

3. De n-am mintea vindecată
prin Cuvântul Tău cel sfânt
/: Doamne, nu-mi lăsa vreo vorbă
ca să zboare pe pământ. :/

4. De nu mi-i încins mijlocul
cu-adevărul preacurat,
/: Doamne-mpiedică-mă-n lupta
cerului străluminat. :/

5. Căci nu vreau nimic din fire,
sau pornit din voia mea
/: să se-nalțe, sau să miște,
Doamne, în lucrarea Ta. :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 231.