1. Celor care n-au în totul
inima smerită-n ei,
duhul falselor credințe
le zidește-un fals temei.
Le dă false adevăruri,
care dau un fals folos.
și cea mai cumplită plată,
”slava” unui fals Hristos.

2. De acei ce n-au în totul
cugetul în ei curat,
Duhul Sfânt Se depărtează
amărât și-ndurerat.
Și rămân apoi cu duhul
prefăcut și mincinos,
ca să facă spre osândă
slujba unui fals Hristos.

3. De acel ce nu-i în totul
credincios și-ascultător,
adevărul se ascunde
după cel mai negru nor.
Și-i rămâne-apoi minciuna
prefăcută-n chip frumos
și Satana cel mai negru
prefăcut în fals Hristos.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 224.