1. Să nu pot izgoni din mine
nimic din dorul neuitat,
ce cu cântări și cu suspine
atât de-adânc mi le-am legat.

R1: Să nu-i uit nici o clipă sfântă,
să nu-i pierd nici un strop din har,
/: să nu-i las nici o zare-nfrântă
și nici un pas pierdut măcar. :/

2. Să nu zac unde cad vreodată,
ci să mă scol grăbit, spălând
cu lacrimi urma vinovată,
mai hotărât să-nving luptând.

R2: Să plec grăbit de orișiunde
văd că Hristos este-alungat,
/: să mă-ngrozesc de tot ce-ascunde
vreo-ngăduință spre păcat. :/

3. Să-mi ard în focul necruțării
orice păcat din rădăcini,
să merg pe calea înfrânării
oricât mi-ar fi de grea de spini.

R3: Să mă frământ de-orice durere,
să ard pentru-al oricui păcat,
/: să plâng pentru-a oricui cădere,
- dacă-s creștin cu-adevărat. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 166.
Autor text: Traian Dorz.