1. De povara roadelor, ramul se mlădie;
la cules, cât mai ușor darul lui să fie.
Într-un vas de lut ascuns, stat-a un tezaur
nestemate în argint, jerbe cu mult aur.

2. Un parfum de mare preț, vas preascump îl poartă,
dar același țel i-a-mpins pe-a jertfirii poartă.
O lumină-ntr-un ulcior, pare ne-nțeleasă,
dar el spart, arată clar biruința-aleasă.

3. Ce e vasu-n sinea lui, fără de comoară?
La iveală iese ea, lui e dat să moară!
N-arunca o nucă-n drum pentru coaja-i tare,
miezul ei plăcut îți dă dulce alinare.

4. /: Domnul e Speranța-n noi, Slava pe vecie.
Doar pe EI să-L arătăm, Duhul Său ne-mbie. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 218.
Autor text: V. V. M