1. Tu nu lepezi niciodată
pe cel fără de prihană,
ci-l ridici și-l pui pe stâncă,
vindecându-i orice rană.

R1: Tu-i aduni în suflet pacea
risipită prin cădere,
și-l încingi din nou, Isuse,
cu iertare și putere.

2. Tu-l speli cu iubire-aprinsă
și-i albești. veșmântul care
l-a-ntinat prin neveghere
și prin neagră neascultare.

R2: Tu-l primești cu duioșie
și-l încununezi cu viață,
și faci să răsară iarăși
peste el slăvita-Ți Față.

3. Tu ai pentru orice stare
har și dragoste și milă,
când spre Tine, cu căință,
vine inima umilă.

R3: Da, Isuse, da, Isuse,
Tu nu lepezi niciodată
pe cel care bunătatea
și iertarea Ta o cată.

4. Lângă inima Ta dulce
îl primești și-i dai deplină
liniște și-ncredințare
în iertarea Ta divină.

5. Slavă Ție, slavă Ție!
Mă închin cu mulțumire,
că și mie-mi dai întruna
calda dragostei primire.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 219.