1. Plâng pe ruinele vieții mele, pierdut și singur fiu rătăcitor
Mai obosit, mai fără de putere, mai gol decât un cerșetor.
Îmi cern viața tristă și pustie și caut să găsesc un ajutor
Și-apoi sătul de-a ei zădărnicie, mă copleșesc regretele mă dor.

R: Iartă-mă pentru tot ce-am făcut, am pierdut tot ce am avut
Viaț-am rispit-o în zadar, dar vin să mă primești la Tine iar
Iartă-mă Isus!

2. Plâng pe ruinele vieții mele, mă simt nevrednic de iubirea Ta
Am risipit a Cerului avere, zadarnic cu viața mea.
Dar astăzi vinovat mă-ntorc la Tine, primește-mă ca pe un fiu pierdut
De-al meu păcat mi-e silă, mi-e rușine, nu-ți mai aduci aminte ce-am făcut?