1. Se sting candele rând pe rând,
În noaptea de tăcere
Se-aud doar inimi care plâng
Răpuse de durere.
Ei sunt sărmanii nimănui
Viaţa lor se frânge
Deasupra lor e căpătâi
Doar cerul care plânge.

2. Se sting candele rând pe rând,
Stă cerul să asculte
Amare rugăciuni fierbinţi
De nimenea ştiute.
Dar iată zorii s-or ivi
Curând vor trece anii
Iar mângăiaţi şi fericiţi
Vor fi atunci sărmanii.

3. Iar dacă pâine din belşug
E-n fiecare casă
Adeseori de cel flămând
Chiar nimănui nu-i pasă.
Orfanii Lui săraci, umili,
Vor fi în Ceruri mâine
Iar pentru cei flămânzi acum
Isus e astăzi pâine.

4. Se sting candele rând pe rând
Se sting şi mi-e ruşine
E prea puţin tot ce-am făcut
Eu Doamne pentru Tine.
Vreau prin iubirea Ta oricând
S-ajut pe orişicine
Pe cel sărac, lipsit, flămând
Căci vreau să fiu ca Tine!