1. De știm privi spre Mâine
cu inima-n credință,
sui-vom greul luptei
senini și-n biruință.
Nu-i piedică să poată
Înfrânge stăruința
ce-o toarnă-n inimi pururi
c-un foc mai viu, credința.

2. De știm privi spre Mâine
cu sufletu-n nădejde,
feriți vom fi pe cale
de orișice primejdie.
Nu-s tunete vrăjmașe
nici lupte să se nască
atât de tari să poată
nădejdea s-o zdrobească.

3. De știm privi spre Mâine
cu duhul în iubire,
zbura-vom peste-al lumii
adânc de rătăcire.
Nu-s bezne, nici abisuri
ce nasc nelegiuirea,
să nu le treacă-n zboru-i
ceresc și lin, iubirea.

4. Credința și nădejdea
și flacăra iubirii
sunt harurile sfinte
din cerul nemuririi,
prin Jertfa sfântă-aduse
de Domnul nostru mare,
să ne deschidă poarta
spre-un Mâine-n sărbătoare.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 187.