1. Aș vrea să-Ți cânt, dar nu știu cum.
Învață-mă, Isuse, Tu!
Atinge-mi coarda vieții-acum
/: și-n armonii cerești mă du. :/
Să pot să Te Înalț mai plin
și mai frumos în orice loc,
c-un glas și-un suflet cristalin
să cânt cântarea Ta de foc.

2. Aș vrea să-Ți cânt, dar cer întâi
să acordezi ființa mea
cu Tine-n tot - și să-mi rămâi
/: iubirea ce vibrează-n ea. :/
Să nu mai știu să cânt nimic
nici azi și nici în viitor,
decât pe Tine sfânt și-nalt
cu suflet tot mai arzător.

3. Aș vrea să-Ți cânt, dar Tu să-mi dai
din Tine har să-nfăptuiesc
și cânt și dragoste și dor
/: și tot ce-ar fi să-mi mai doresc. :/
Spre Tine să-mi îndrept mereu
cu foc nestins făptura mea,
din tot ce spun și cânt și fac,
Tu să Te vezi mai clar în ea.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 156.