1. Deși cuvintele-mi: Te laud, Te iubesc,
la fel se-aud de fiecare dată,
/: cu inima-mi, Isuse, altfel le rostesc,
c-o flacără mereu mai înălțată. :/

R: Isuse, Isuse,
Tu-mi ești iubire-nflăcărată,
înflăcărată, înflăcărată,
cu înnoire necumnată.

2. Deși pe vale și-n grădini sunt mii de fiori,
dar fiecare poartă alte haine.
/: Deși pe cer sunt mulți luceferi călători,
orice luceafăr are alte taine. :/

3. Deși izvoare multe printre stând doinesc,
dar fiecare cu-alte graiuri sfinte.
/: Și altfel, Doamne, Îți spun astăzi: 'Te iubesc";
de cum Ți-am spus vreodată înainte. :/

4. Căci veșnic văd alt dar în Harul Tău cel sfânt
și alt izvor în inimă-mi palpită.
/: Și-atuncea altfel, Doamne eu încep să cânt
iubirea Ta tot altfel înflorită. :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 146.