1. Să fie cât de lungă noaptea,
tu tot să crezi al ei sfârșit,
să mori crezând că orice noapte
se va sfârși c-un răsărit.

R1: Nici cele mai amare lacrimi
tu tot să crezi că nu-s pe veac,
să mori crezând c-odată, toate
în zâmbet fericit se fac.

2. Să fie cât de cruntă lupta,
tu tot să nu te crezi învins,
să mori crezând în adevărul
cu care Dumnezeu te-a-ncins.

R2: Să-ți fie cât de tari vrăjmașii,
tu tot să crezi că ei sfârșesc,
să mori crezând că mai puternic
e Scutul tău Dumnezeiesc.

3. Să fie cât de falnici munții,
tu tot să nu te crezi răpus,
să mori crezând că și mai mare
ca toți, e Domnul tău ISUS.

R3: Să fie cât de-aproape moartea,
tu tot să nu te temi c-o vezi,
nu ea, ci după tine vine
Hristosul tău în care crezi.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 144.
Autor text: Traian Dorz