1. Dulce-i lumea din poveste,
puiul tatei, pui,
cu pitici, cu flori pe creste,
puiul tatei, pui,
cu cuptorul din răscruce,
cu căsuți de turtă dulce...
O, ce leagăn fermecat,
când vrea mama să te culce...
/: Însă... nu-i adevărat! :/

2. Dulce-i lumea cea de joacă,
puiul tatei, pui,
când alergi cu coif și teacă,
puiul tatei, pui,
când hangerul tău doboară
zmei de fân legați cu sfoară...
O, ce vis înaripat!
E frumos. E-un dor ce zboară. -
/: Însă... nu-i adevărat! :/

3. Numai viața de credință,
puiul tatei, pui,
e un vis ce ia ființă,
puiul tatei, pui,
e un vis de nemurire
într-o lume de -iubire!
O, ce vis, dar nu visat!
E un vis trăit și veșnic.
Și frumos și-adevărat!

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 134.
Autor text: Costache Ioanid