1. De două mii de ani, Isuse,
nebiruit treci pe pământ
/: mai viu mai-nalt și mai statornic
prin toți ai Tăi, prin orice sfânt :/
prin toți ai Tăi, prin orice sfânt

2. Obrazul Tău lovit, mai tare
străluce sfânt și maiestuos,
/: cu fiecare lovitură
primită-n lumea cea de jos. :/
primită-n lumea cea de jos

3. Și-naintând prin focul urii
cu albul Tău veșmânt ne-aprins,
/: în dragostea-Ți dumnezeiască
pe toți vrăjmașii i-ai cuprins. :/
pe toți vrăjmașii i-ai cuprins.

4. Deplin din Tine să fac parte,
prin mine-oricând să strălucești,
/: să-Ți poți cuprinde toți vrăjmașii
ne-mpiedicat - cum Tu dorești. :/
ne-mpiedicat - cum Tu dorești.

5. De două mii de ani, Isuse,
Tu treci pe-aici și ești ca-ntâi
/: prin toți ai Tăi, mai viu, mai proaspăt
și-așa în veci vrei să rămâi. :/
și-așa în veci vrei să rămâi.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 126.