1. Spre Obârșie să-mi îndrept,
spre Tine, Sfinte Tată,
și gând și dor adânc din piept
fierbinte-n vremea toată.
De-acolo să-mi aprind mereu
din Tine, Sfinte Tată
și sufletul și duhul meu
întregi de orice dată.

2. Spre Obârșie mai cu foc,
spre Tine, Sfinte Tată,
să mă îndrept din orice loc
c-o viață mai predată.
De-acolo să primesc deplin
din Tine, Sfinte Tată
lumina harului divin
adâncă și curată.

3. Spre Obârșie să privesc,
spre Tine, Sfinte Tată,
întregul timp care-l trăiesc,
c-o dragoste-avântată.
Tu, Dumnezeul meu slăvit
mi-ești Obârșia toată,
Te 'nalț, Te cânt desăvârșit,
în veci, o, sfinte Tată.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 125.