1. Cu mâna mea eu am cules
Iubirea, floare a minunii,
și-am pus-o-n piept, dar am ales
tăcerea sfântă a luminii.

R: Iubirea mea, iubirea mea
e darul Tău, ești Tu în ea,
Isus din Tine Tu mi-o dai,
ea-i pomul vieții cel din Rai.

2. Căci vorba poate-așa puțin
cuprinde din cereasca-i fire,
iar locul ei e prea străin
pentru întreaga-i dăruire.

3. Și-ar fi zadarnic de-ncercat
să schimbi neînțeleasa cale,
când nu-i alt drum, când nu ți-e dat
decât să treci pe-a morții vale.

4. Eu strâng neîncetat Ia piept
Iubirea, a minunii floare,
și, Doamne, de la Tine-aștept
s-o crești în mine tot mai mare.

5. Să fie pentru slava Ta
tot darul ce mi-l dai din Tine,
să pot să Te înalț așa
ca să Te vezi, Isus, mai bine.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 99.