1. Tot ce-mi făgăduiești tu, lume,
deșertăciune e și vis,
tot ce mi-ai da, tot ce mi-ai spune,
îmi trage sufletu-n abis.
O, lume, toate-n tine, lume,
/: deșertăciune sunt și vis. :/

2. Trec bucuriile din tine
și-atât de grabnic vestejesc,
și frumusețea ta-i suspine,
și banii tăi nefericesc.
O, lume, toate-toate-n tine
/: înșeală, mint și vestejesc... :/

3. Vai, cum se-nșeală câți te cată
și cum vor plânge câți te cred,
cum se vor prăbuși deodată
cei ce pe-a tale tronuri șed!
O, lume, vai de câți te cată
/: și-amar de câți în tine cred! :/

4. Ferice-n veci de cine-și pune
întreaga-ncredere-n Hristos,
de cei ce-și strâng cu-nțelepciune
răsplata-n cerul luminos,
de-acei ce-și pun din tine, lume,
/: întreaga-ncredere-n Hristos. :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 53.
Autor text: Traian Dorz