1. Din Tine, Doamne, totdeauna
voi face bucuria mea,
oricât de neagră-ar fi furtuna
și-oricât mi-ar fi durerea grea.

R1: 'Nălța-voi Numele Tău mare
în cânt frumos și deslușit,
să poată fi oricine-n stare
să-L recunoască limpezit.

2. Vreau felul Tău tot mai statornic,
să-l am, să-l spun în orice loc,
în dragoste să fiu mai spornic
și-n râvnă să fiu mai cu foc.

R2: Lucrarea sfânt-a jertfei Tale
o voi vesti mai luminat,
și-a harului eternă cale
s-o înțeleagă toți, curat.

3. Să Te cunoască toți pe Tine,
Mântuitor și Dumnezeu,
și vreau cu foc, vreau și mai bine
să fac așa, să fac mereu.

R3: Oricât s-ar ridica furtuna,
și-oricât mi-ar fi durerea grea,
din Tine Doamne, totdeauna
voi face bucuria mea.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 46.