1. De privești mereu spre soare,
tu te umpli de lumină,
fața ta strălucitoare
calea multora-nsenină.

R1: Să privești, să privești,
să privești spre soare,
fața ta strălucitoare
calea multora-nsenină

2. De privești spre Domnu-ntruna,
chipul Lui primești în tine,
și vei fi întotdeauna
calea multora spre bine.

R2: Să privești, să privești,
înspre Domnu-ntruna
și vei fi întotdeauna
calea multora spre bine.

3. De privești deplin spre cruce,
înțelegi a ei povață
căci prin ea tu vei conduce
calea multora spre viață.

R3: Să privești, să privești
mai deplin spre cruce,
căci prin ea tu vei conduce
calea multora spre viață,

4. De privești spre Viitorul
pregătit pentru iubire,
tu vei fi îndrumătorul
multora spre mântuire.

R4: Să privești, să privești
zilnic Viitorul,
și vei fi îndrumătorul
multora spre mântuire.

5. Înțelegi a ta chemare,
când privirea ți-e-ndreptată
spre Isus, cu-nflăcărarer
viața toată, vremea toată.

R5: Înțelegi, înțelegi
sfânta ta chemare
când privirea ți-e-ndreptată
spre Isus, cu-nflăcărare.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 41.