1. Să trăiești pentru iubire,
pentru rodul ei sfințit,
/: este felul cel mai vrednic :/
/: care merită trăit. :/

R: Iubirea, iubirea,
focul sfânt din Dumnezeu,
/: să-l Înflăcărezi mereu. :/

2. Nu e culme mai înaltă,
care trebuie s-o sui,
/: ca iubirea minunată :/
/: când o ai și-o dai oricui. :/

3. Ea te face-n tot asemeni
Dumnezeului Etern
/: și veșmintele-i de soare :/
/: sub picioare ți se-aștern. :/

4. Porțile împărăției
fericirii, pe deplin,
/: larg ți le deschide-ntruna :/
/: și-azi și-n vecii care vin. :/

5. Ce frumsețe, ce minune
e iubirea-i veșnic jar,
/: nu-i nimic să-i fie-asemeni :/
/: și nu-i alt mai mare har! :/

6. Să trăiești pentru iubire,
pentru rodul ei frumos,
/: este traiul cel mai vrednic, :/
/: care-i place lui Hristos. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 293.