1. Iubirea cea adevărată,
Isus, din Ființa Ta se toarce
/: și-i ca izvorul cel de munte:
'napoi nu se mai poate-ntoarce. :/

2. Ea curge veșnic înainte
și crește mare, tot mai mare,
/: cu cât se dăruie mai plină
și-i spornică în alergare. :/

3. Din Tine toarce Tu în mine
de-a pururi, firul fericirii,
/: iubirea care nu se-ntoarce
'napoi din drumul dăruirii. :/

4. Să pot cuprinde pe oricine
în râul dragostei din mine,
/: ce-n Tine-și are obârșia
și curge-ntruna tot spre Tine. :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 38.