1. Cu suliți lungi, cu săbii grele,
ostașii marelui sobor
Te-au dus În fața judecății
pe Tine, Salvatorul lor.

R1: S-au strâns în jurul Tău bătrânii,
învățătorii Vechii Legi.
Iar Tu ai stat cu mâini legate,
Tu, Creatorul lumii-ntregi.

2. Pilat, în togă purpuree,
privi de sus, cu chip de leu.
Și n-a-nțeles c-avea în față
pe Împăratul Dumnezeu.

R2: Pe drumul trist a plâns mulțimea
și-au râs cei mândri și bigoți.
Iar Tu urcai cu hotărâre
s-aduci iertare pentru toți.

3. Te-ai așezat cu brațe-ntinse
s-ascunzi sub ele-ntreg pământ.
Căci nu era alt scut în lume,
alt preț mai scump, alt piept mai sfânt.

R3: De-atunci mereu lovim în Tine
și Te gonim cu ură grea.
O, cât ai Îndurat, Isuse,
ca să câștigi iubirea mea!

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 27.
Autor text: Costache Ioanid