Să fac și eu ca Tine,
Isuse, între-ai mei,
iertând, s-acopăr totul
din dragoste de ei.
Să tac și eu ca Tine,
când am să fiu pârât,
/: să pot privi cu milă
spre orice grai urât. :/
Să iert și eu ca Tine,
când am să fiu lovit,
nu este ca iertarea
răspuns mai potrivit.
Să mor și eu ca Tine,
pe crucea mea, senin,
/: nu-i ca triumful jertfei
nimica mai divin. :/
Atunci și învia-re-aș
ca Tine-a treia zi,
o slavă negrăită
primind când m-aș trezi.
Aș fi la Arătare,
venind la dreapta Ta,
/: cununa Ta cea scumpă
și veșnic-aș purta. :/