1. Deschide-mi, Doamne, ochii
cei care-mi văd curat,
să văd nu ce-i părere,
ci ce-i adevărat;
să văd că nu vrăjmașul
mă chinuie-n vreun fel,
să văd că Tu ești Cel ce
mă dai legat la el.

R: Atunci Te-aș preamări mereu,
pe Tine veșnic Dumnezeu,
ce-ntorci chiar ura celor răi
/: spre slava celor buni ai Tăi. :/

2. Să nu văd durerea
e palma celui rău,
să văd că ea-i un înger
trimis de harul Tău;
să nu văd slava lumii
ca s-o doresc și chem,
să văd că ea-i un blestem
de care să mă tem.

3. Să nu-mi văd forța urii
acum, amenințând,
să-mi văd și mai aproape
puterea Ta lucrând.
Atunci întotdeauna
aș fi de pace plin
aș ști trăi cerește
și-aș ști muri senin.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 344.
Autor text: Traian Dorz.