1. Cred făgăduința Ta,
Dumnezeul meu,
ochii inimii spre ea
mi-i îndrept mereu!
Știu și cred că-n scurtul drum
ce-l mai am de dus,
nu mă vei lăsa nicicum
pân-la Tine Sus.
Nu mă vei lăsa, nu mă vei lăsa, Isus
pân-la Tine, /: pân-la Tine :/ Sus.

2. Mi-ai fost dulce adăpost,
Dumnezeul meu,
Tu m-ai scos din tot ce-a fost
dureros și greu.
Știu și cred că și de-acum
Bunul meu, Isus,
nu mă vei lăsa nicicum
pân-la Tine, Sus...
Nu mă vei lăsa, nu mă vei lăsa, Isus,
pân-la Tine, /: pân-la Tine :/ Sus...

3. În Cuvântul Tău cel bun,
Dumnezeul meu,
toată-ncrederea mi-o pun,
pân-la moarte, eu.
Știu și cred că-n veci de-acum
legământul pus,
nu mi-l vei schimba nicicum
pân-la Tine, Sus.
Nu mi-l vei schimba, nu mi-l vei schimba, Isus,
pân-la Tine, /: pân-la Tine, :/ Sus.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 182.
Autor text: Traian Dorz și Nicolae Moldoveanu.