1. Cei ce-au mers pe-o cale strâmbă,
chiar când dreaptă o-ar fi vrut,
sunt mai vrednici de osândă
decât cei ce n-au știut.

R1: Căci cei care n-au știință,
n-au nici vină, chiar greșind,
/: dar cei ce-au strâmbat dreptatea,
au păcătuit știind. :/

2. Nu nesocoti-ndreptarea
către sfintele cărări,
că nu știi ce-asprime poartă
a lui Dumnezeu mustrări.

R2: Dând mereu mai mult din viață,
pentru cele care pier,
/: în curând n-o să-ți rămână
nici o clipă pentru cer. :/

3. Loc făcând mereu în suflet,
tot mai mult la ce-i de jos,
tot mai strâmt și mai din urmă
va fi locul lui Hristos.

R3: Oare-n fața conștiinței
nu-ți dai seama tu deplin,
/: cui dai tot mai mult din viață
și cui dai tot mai puțin? :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 121.
Autor text: Traian Dorz.