1. La capăt de călătorie,
opriți - o clipă mai privim,
de-aici departe de pustie,
din porți de la Ierusalim.
Ce minunat mi-a fost cu Tine
tot drumul lung călătorit,
ca-n diminețile senine,
trăirea unui vis dorit.

2. De-aici din margini de hotare,
privim acum duios napoi,
și parcă numai o cântare
e tot ce-am dus alături noi.
Au curs din rana crucii mele
pe care-alături Te-am avut,
câți stropi de sânge și de stele
din fiecare-un imn plăcut.

3. Sudoarea pietrei și-a ruginii
ce ne-au prelins-o pătimind,
ni-e azi șuvoaiele luminii
prin care trecem strălucind.
Nedespărțiți am fost pe cale,
nedespărțiți acum și sus.
Întoarce-ți fața dinspre vale,
deschide! S-a sfârșit! Isus!

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 16.
Autor text: Traian Dorz.