1. Ce grabnic trece timpul,
abia am început,
și iată suntem gata
de drumul nevăzut.

R1: Ce repede trec anii,
ca frunzele pe vânt,
/: ce vis și ce părere
sunt toate pe pământ! :/

2. Ca ieri părea că viața
e-un drum pe veci deschis,
iar astăzi parcă totul
n-a fost decât un vis.

R2: Cu ce frământ începem
în zorii vieții tot,
/: iar la apus, cum toate
suspin amar ne scot. :/

3. De ce vedem la urmă
acest sfârșit amar,
și nu vedem nainte
cât zbucium e-n zadar?

R3: De ce nu știm de astăzi
al vieții veșnic preț,
/: de ce-l știm doar la moartea
cu-nfricoșat județ? :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 77.
Autor text: Traian Dorz.