1. Îți este prietenă viața,
când pe-a credinței aripi zboară,
când a păcatului povară
nu-i mai înnourează fața.
/: Când pe-a credinței aripi zboară :/
îți este prietenă viața.

2. Îți este prietenă viața,
când bunătatea o-nveșmântă,
când negre patimi n-o frământă
nici în amurg, nici dimineața.
/: Când bunătatea o-nveșmântă, :/
îți este prietenă viața.

3. Îți este prietenă viața,
când dragostea o-nflăcărează,
când dragostea o-nflăcărează,
ca să-i urmeze-oricând povața.
/: Când dragostea o-nflăcărează :/
îți este prietenă viața.

3. Îți este prietenă viața,
când lui Hristos i-o-nchini pe toată,
când altă țintă nu mai cată.
Atunci ți-e prietenă viața.
/: Când lui Hristos i-o-nchini pe toată :/
atunci ți-e prietenă viața.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 72.