1. /: Mă uit la tine... Tu ești oare? :/
Ți-e haina plină de pământ,
ți-e sufletul mânjit și frânt;
de-abia poți merge pe picioare...
Mă uit la tine... și mă doare,
că viața prea e trecătoare
/: și prea-i murdar al tău veșmânt. :/

2. /: În căutarea unui bine :/
privești în jos... privești în sus...
ai vrea un leac, dar leacuri nu-s
să scapi de pete și rușine;
nu alerga la porți străine,
neputincioase ca și tine -
/: tu vino-n școala lui Isus. :/

3. /: Căci cel mai minunat burete :/
e Sângele ce-a curs pe lemn,
din sfântul dragostei îndemn,
când Fiul a strigat: "Mi-e sete!"
E Sângele ce pe-ndelete
te curăță de orice pete
/: și-ți șterge cel mai negru semn. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 33.
Text: Sergiu Grosu.