1. Cu harul Tău mă laud, Doamne,
în orice timp și-mprejurare,
prin el m-ai înviat din moarte,
/: și-n Casa Ta mi-ai dat intrare :/
prin har, prin har,
prin el m-ai înviat din moarte,
și-n Casa Ta mi-ai dat intrare,
prin har, prin har, prin har.

2. Prin har am tot ce-i bun în mine,
și sunt păstrat pe calea nouă,
prin el primesc înveșnicită
/: a dragostei preadulce rouă, :/
prin har, prin har,
prin el primesc înveșnicită
a dragostei preadulce rouă,
prin har, prin har, prin har.

3. Pe har mă bizuiesc în lupta
cea luminată a credinței,
și-n el îmi este pregătită
cununa sfânt-a biruinței,
prin har, prin har,
și-n el îmi este pregătită
cununa sfânt-a biruinței,
prin har, prin har, prin har.

4. În har m-ascund întotdeauna
și-s ocrotit de-orice săgeată,
el mi-nnoiește bucuria
/: și-mi face zarea luminată. :/
În har, în har.
El mi-nnoiește bucuria
și-mi face zarea luminată.
În har, în har, în har.

5. Cu harul Tău mă laud, Doamne,
și azi, și mâini, și-n veșnicie,
prin el eu sunt ce sunt oriunde
/: și orișicând - Mărire Ție! :/
Isus, Isus,
prin el eu sunt ce sunt oriunde
și orișicând - Mărire Ție!
Isus, Isus, Isus.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 26.