1. Mulțumesc cu foc și lacrimi,
Doamne, dulcele meu Tată,
că-n furtuna abătută,
mi-ai fost pază minunată.
Mi-ai cuprins în Tine viața,
să mi-o ții sub ocrotire.
/: Strig cu-ntreaga mea putere:
laudă și mulțumire! :/

2. Numai mâna Ta cea bună
m-a ferit de pierderi grele,
ca să nu rămână-n ape
rodurile muncii mele.
Tu, cu oștile de îngeri,
mi-ai fost singura scutire.
/: Strig cu-ntreaga mea credință:
laudă și mulțumire! :/

3. Ți-ai nălțat și de-astă dată
bunătatea și puterea,
să mă-ncredințezi că pururi
numai Tu-mi ești mângâierea.
Tu ești lângă mine-ntruna,
ca să-mi fii adăpostire.
/: Strig cu-ntreaga mea nădejde:
laudă și mulțumire! :/

4. Mulțumesc cu foc și lacrimi,
Doamne, pentru grija toată,
vreau să-mi fie mulțumirea
jertfa sfântă necurmată.
Totul de la Tine-mi vine
chiar și-ndemnul spre cinstire.
/: Pentru toate strig întruna:
laudă și mulțumire! :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 174.