1. S-a găsit un biet grăjdar,
fără pernă, fără pat,
care de-al măicuții-amar
tare mult s-a-nduioșat.
Vino, fiică în dureri,
pe culcușul meu de fân;
/: eu, pe prispă-n privegheri
cu tot ceru-am să rămân. :/

2. Și sub bolta de cobalt
a vegheat grăjdarul blând.
Și-a văzut pe-un nor înalt
oaste albă coborând.
Și de-atunci în pieptul lui
s-a născut un prunc bălai.
/: Iar, târziu, din văi silhui
l-au dus îngeri albi în Rai. :/

3. Dar tu suflet înnoptat,
cu blăniță sau cojoc,
n-ai în casa ta un pat?
N-ai în inimă un loc?
N-ai în sufletul amar
un culcuș în ceasul greu,
/: ca în noaptea asta chiar,
să Se nască Dumnezeu? :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 9.
Text: Costache Ioanid.