Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] S-a găsit un biet grăjdar, fără pernă, fără pat, care de-al măicuții-amar tare mult s-a-nduioșat. Vino, fiică în dureri, pe culcușul meu de fân; /: eu, pe prispă-n privegheri cu tot ceru-am să rămân. :/ [V2] Și sub bolta de cobalt a vegheat grăjdarul blând. Și-a văzut pe-un nor înalt oaste albă coborând. Și de-atunci în pieptul lui s-a născut un prunc bălai. /: Iar, târziu, din văi silhui l-au dus îngeri albi în Rai. :/ [V3] Dar tu suflet înnoptat, cu blăniță sau cojoc, n-ai în casa ta un pat? N-ai în inimă un loc? N-ai în sufletul amar un culcuș în ceasul greu, /: ca în noaptea asta chiar, să Se nască Dumnezeu? :/